In perioada sarcinii este chiar indicata vizita la stomatolog. Modificarile hormonale fac gingiile si dintii mai sensibili la atacul bacteriilor, astfel crescand riscul unor complicatii de natura dentara sau gingivala. Tratamentul profilactic are ca scop obtinerea unei stari de igiena orala optima prin: controlul periodic al igienei dentare, detartraj, periaj profesional astfel reducandu-se inflamatia gingivala aparuta in urma tulburarilor endocrine. Sunt indicate controale regulate si cel putin doua igienizari pe perioada sarcinii pentru a evita complicatiile dentare si parodontale. Gingivita de sarcina, sau inflamatia gingiilor este o problema frecventa intalnita in aceasta perioada. Relativ rar exista riscul aparitiei celei mai frecvente complicatii a inflamatiei gingivale o formatiune hiperplazica gingivala, numita epulis gravidorum sau tumora de sarcina, care, uneori, din cauza dimensiunilor foarte mari, nu se remite, si e nevoie de o interventie chirurgicala simpla pentru indepartarea acesteia, dupa nastere.
Expunerea pacientelor gravide la radiatii Roentgen pentru efectuarea de radiografii se recomanda a fi evitata in special in primul trimestru. Incepānd cu al doilea trimestru este permisa efectuarea de radiografii, dar cu conditia utilizarii neconditionate a sortului protector de plumb ce va reduce radiatia periculoasa in mod practic la zero.
Perioada de timp optima pentru tratamentele stomatologice curente( exceptand urgentele), considerata si cea mai sigura este reprezentata de cel de-al 2 lea trimestru de sarcina. Daca durerea de cauza dentara este prea mare, sau daca se poate rezolva usor, medicul poate alege un tratament medicamentos care nu dauneaza sarcinii, automedicatia fiind total contraindicata. Unele tratamente se pot amana pana dupa nastere, atata timp cat nu exista riscul unor complicatii. Sunt permise anestezicele: lidocaina, prilocaina, articaina, mepivacaina. Concentratia substantelor medicamentoase in laptele matern nu depaseste 10% din concentratia substantei in sangele mamei, de aceea riscul farmacologic este minim.